Nu o cunosc de foarte multa vreme, insa nu mi-a luat mult timp, sa o cunosc, sa imi dau seama ca este un om deosebit , cu multe calitati demne de invidiat si astfel a castigat increderea si aprecierea mea.Si cand aceste cuvinte au venit din partea unui prieten (chiar daca la inceput mi s-au parut a fi spuse pe un ton "dojenitor", m-au pus pe ganduri , si uite asa am stat un pic , si mi-am zis”de ce nu?"si asa m-am hotarat sa ma reapuc de blogareala, sa fac un lucru ce imi face placere, de ce sa mint la urma urmei.
Asa ca iata-ma cu un blog nou, cu o mai mare incredere in mine, in fortele mele, Poate si pana acum simteam asa, dar nu credeam sau nu voiam sa cred acest lucru. Asta simt astazi, acum. Sunt ceea ce sunt. Si imi permit.La urma urmei cred ca putini dintre noi stiu ceea ce sunt cu adevarat. Putini dintre noi se iubesc pe ei insisi, cu bune si cu rele. Putini ne dam voie sa fim noi insine , ne acceptam asa cum suntem: stangaci uneori, prea puternici alteori, mici si slabi in fata problemelor, umflati artificial de ego la serviciu, in firma, in fata prietenilor….Putini ne dam seama ca toti suntem suflete unice, demne de iubire, libere sa-si traiasca experientele….Trebuie cateodata, sa facem ceva bun pentru noi.Sa incepem prin a ne privi adanc in ochi. Pret de cateva minute cuminte in fata oglinzii sa ne uitam in suflet. Nu va e dor de el? Nu va e dor sa faceti lucruri care va aduc bucurie? Oare nu ne-am saturat sa alergam dupa nimic? Puterea, casele, masinile, femeile siliconate, barbati cu carduri platinum, profesii ucigatoare, adrenalina la ce folosesc daca nu avem grija de sufletul nostru, nu ii dam ceea ce ii face placere?
"Dacă nu intri înăuntrul tău, rămâi pe dinafară" spunea Neale Donald Walsch,
asa ca... din suflet voi scrie , si sper sa nu dezamagesc...
Iti mutumesc prietena mea,
Rodica Franyi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu