miercuri, 27 iunie 2012

Povestea siragului numit "Copilarie"



Fiecare sirag are povestea lui, cu siguranta si fiecare bob de margea,  pe care il asezi la gatul tau, impreuna cu alti frati de-ai lui, poate de aceeasi culoare sau poate diferiti, poate de aceeasi forma sau poate mai curbati, mai bombati, mai alungiti, infasurati cu sarma colorata sau cine stie in ce fel s-a mai gandit margelitorul sa le margeleasca.
O sa va spun de acum, pe rand, povestile margelelor, care le voi face, margele ce imi coloreaza viata in ultima vreme, si astfel, o sa va prind in jocul lor minunat.
Astazi veti afla povestea unui sirag foarte drag mie, pe care l-am confectionat eu, din margelute facute din hartie , personal de catre mine, combinate apoi cu margele de nisip,  si – sper – foarte drag persoanei care il va primi.
Iata o fotografie cu dumnealui, intins cat este de lung si tantos nevoie mare...alaturi de o bratara , facuta din acelasi material.
Acest sirag de margele a adunat  toate momentele frumoase, petrecute in cei opt ani de scoala primara, petrecuti alaturi de buna mea prietena Mihaela, un om deosebit , cu calitati demne de urmate, fata de care nu am decat cuvinte de lauda.
Fiecare margica, pe care am facut-o, m-a dus cu gandul la cate o isprava , la cate o poveste citita impreuna,la o compunere, la o serbare, la o tabara  petrecuta impreuna si cate si mai cate amintiri frumoase, ce ne leaga pe noi doua.
Chiar si acuma dupa ani buni, as putea spune chiar, 33 de ani, pastram aceeasi legatura, ca in anii de scoala, si nu exista, ca vreo  revedere de-a noastra sa nu fie presarata cu depanarea acestor amintiri minunate.
Acum ca s-a “nascut”, ursitoarele jucause ale margelelor celor noi, au hotarat sa aduca bucuria si speranta, ca atunci cand vor fi purtate de prietena mea, sa isi  aminteasca  de tot ceea ce a fost frumos candva: “anii copilariei noastre!”.
Si sper ca asa va fi!
Si pe zi ce trece, cu cat ma adancesc mai mult in margelit, ajung la o concluzie: cand creezi un obiect, oricat de marunt, cu mainile tale, satisfactia este infinit mai mare, decat l-ai fi achizionat pur si simplu. Munca investita, pasiunea, efortul, luatul de la capat, fac parte dintr-o aventura personala, in care tu si obiectul , pe care il creezi sunteti personajele principale.
La final , nu ai doar un sirag de margele sau o bratara , ci o poveste.


duminică, 17 iunie 2012

Primele mele accesorii...


Mi-au placut mereu accesoriile.Si am observat ca acestea pot fi mai importante decat imbracamintea. Cu o singura haina accesorizata diferit poti obţine de fiecare data remarci admirative, fara ca cei din jur sa realizeze ca e aceeaşi rochita pe care iti place foarte mult sa o porti.
Pot zice ca in ultimele zile mi-am reamintit de una din placerile copilariei- lucrul manual- si cum nu suport sa pierd timpul, m-am hotarat sa ma relaxez prin crearea manual, a unor accesorii.
Nu, nu am acumulat experienta in acest domeniu inca, dar sper din suflet ca viitorul sa imi aduca cat mai multa indemanare si imaginatie!
Cert este ca am luat in mod serios si  constient, aceasta hotarare de a oferi celor deosebiti, lucruri deosebite.
Sunt doar la inceput de drum, cu puţine,chiar foarte puţine articole lucrate. Inca nu am onorat comenzi, dar vreau sa ma dedic acestui mod , de a crea cat mai multe lucruri facute manual.
In fond, nimeni nu te alege pana nu stie ce maini mirifice ai, asa ca  de inceput, e necesara o gama din care să poata sa aleaga.Asa ca, am inceput sa lucrez la ea.




Cea mai dragută comandă de pana acum este siragul de margele, in culorile negru, albastru deschis si inchis, dorit de mama unei bune prietene de-ale mele.Sper sa ii placa si sa mai solicite si alte accesorii.
Va las pe voi sa apreciati sau nu.Astept sugestiile si comentariile voastre...iar daca aveti vreo preferinta , va rog sa imi scrieti cu incredere.