miercuri, 27 iunie 2012

Povestea siragului numit "Copilarie"



Fiecare sirag are povestea lui, cu siguranta si fiecare bob de margea,  pe care il asezi la gatul tau, impreuna cu alti frati de-ai lui, poate de aceeasi culoare sau poate diferiti, poate de aceeasi forma sau poate mai curbati, mai bombati, mai alungiti, infasurati cu sarma colorata sau cine stie in ce fel s-a mai gandit margelitorul sa le margeleasca.
O sa va spun de acum, pe rand, povestile margelelor, care le voi face, margele ce imi coloreaza viata in ultima vreme, si astfel, o sa va prind in jocul lor minunat.
Astazi veti afla povestea unui sirag foarte drag mie, pe care l-am confectionat eu, din margelute facute din hartie , personal de catre mine, combinate apoi cu margele de nisip,  si – sper – foarte drag persoanei care il va primi.
Iata o fotografie cu dumnealui, intins cat este de lung si tantos nevoie mare...alaturi de o bratara , facuta din acelasi material.
Acest sirag de margele a adunat  toate momentele frumoase, petrecute in cei opt ani de scoala primara, petrecuti alaturi de buna mea prietena Mihaela, un om deosebit , cu calitati demne de urmate, fata de care nu am decat cuvinte de lauda.
Fiecare margica, pe care am facut-o, m-a dus cu gandul la cate o isprava , la cate o poveste citita impreuna,la o compunere, la o serbare, la o tabara  petrecuta impreuna si cate si mai cate amintiri frumoase, ce ne leaga pe noi doua.
Chiar si acuma dupa ani buni, as putea spune chiar, 33 de ani, pastram aceeasi legatura, ca in anii de scoala, si nu exista, ca vreo  revedere de-a noastra sa nu fie presarata cu depanarea acestor amintiri minunate.
Acum ca s-a “nascut”, ursitoarele jucause ale margelelor celor noi, au hotarat sa aduca bucuria si speranta, ca atunci cand vor fi purtate de prietena mea, sa isi  aminteasca  de tot ceea ce a fost frumos candva: “anii copilariei noastre!”.
Si sper ca asa va fi!
Si pe zi ce trece, cu cat ma adancesc mai mult in margelit, ajung la o concluzie: cand creezi un obiect, oricat de marunt, cu mainile tale, satisfactia este infinit mai mare, decat l-ai fi achizionat pur si simplu. Munca investita, pasiunea, efortul, luatul de la capat, fac parte dintr-o aventura personala, in care tu si obiectul , pe care il creezi sunteti personajele principale.
La final , nu ai doar un sirag de margele sau o bratara , ci o poveste.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu