Povestea siragului "broscutei invingatoare"

Mi-am continuat aventura in  lumea margelitului, cu realizarea unui nou sirag, a carei poveste o sa o scriu in cele urmeaza. Acum cateva zile, primesc un telefon de la Nora, prietena  mea, care imi spune ca, mama ei si-ar dori un sirag  de margele in culori verde inchis  combinat cu bleumarin spre gri.

Uau, mi-am zis: “ce incercare grea”, asta pentru ca , mie imi plac culorile deschise, vesele, dar am considerat-o in acelasi timp si o provocare, care merita incercata.Am multumit si am pornit la treaba.Si uite asa, in timp ce se nasteau margelutele verzi, gandul mi-a zburat la povestea broscutei invingatoare ,pe care mi-am amintit-o cu mult drag, si pe care , unii dintre voi , sunt convinsa ca o cunoasteti : Povestea spune ca broscutele de pe malul unui lac, si-au propus sa organizeze un mare concurs pentru a vedea, care dintre ele pot sa ajunga in varful unui turn, care se inalta semet la marginea dinspre apus a imparatiei lor.Si ca la orice concurs, s-a adunat curioasa o multime impresionanta de spectatori pentru a urmari cursa si pentru a le încuraja pe broscute. Se auzea cum susotesc intre ei despre cat de inalt este turnul si cat de periculoasa este aceasta intrecere, despre cat de obositoare va fi încercarea şi despre indoiala lor ca vreuna dintre broscuţe va reusi sa ajunga pana sus.Cum s-a dat startul, broscutele au inceput sa se catere vioaie, insa de jos se auzeau vocile spectatorilor, unii prieteni, altii necunoscuţi, cum strigau plini de teama:
“N-are rost, turnul este prea inalt! Opriti-va, sunteti in pericol, o sa cadeti!”

Tot mai multe broscute au început sa se resemneze si una cate una au abandonat cursa.Numai una singura a continuat totusi sa se catere  cu incapatanare mai departe. Nu voia cu nici un chip sa renunte! Ea a fost singura care a ajuns in varful turnului.
Toate celelalte broscute si toti spectatorii au vrut sa afle cum a reusit sa faca un efort atat de mare, asa ca au mers sa o intrebe.

Asa s-a aflat ca broscuta invingatoare era SURDA!!!

Si astfel s-a nascut si morala acestei povestioare: Sa incercam sa nu ascultam oamenii ,care au prostul obicei de a fi pesimisti, deoarece ei ne rapesc cele mai frumoase dorinte si sperante pe care le purtam in suflet. Sa incercam sa  nu ne lasam influentati de ceea ce auzim sau citim.Si, mai ales, pur şi simplu sa fim si noi„SURZI“ cand cineva ne spune ca nu ne putem realiza visurile!, mai ales cand  aceste vorbe vin din partea unor persoane, care  se dovedesc a fi rautacioase, invidioase sau rau intentionate.

Asa, ca si eu , asemenea broscutei surde, imi voi continua aventura in lumea margelitului, chiar daca si eu am avut parte de unele descurajari, sau cuvinte rautacioase din partea unor cunoscuti.