Ganduri la final de an…

M-am analizat…si am inceput  sa imi adun gandurile, acum la final de an si... cu stupoare , pe langa impliniri si realizari, recunosc ca am si cateva regrete(si nu putine).

In primul rand regret faptul ca  am judecat pe multi din jurul meu,  fara sa ii cunosc indeajuns… Si chiar daca i-am  cunoscut,  se pare ca tot i-am judecat…
Regret  momentele in care am cautat orice fel de motiv pentru a ma absolvi pe mine… si a invinovații pe altii.
Regret faptul ca nu am acordat timp mai mult cititului… sau timp, in care sa scriu mai mult, pe blog, sau pe facebook, sa margelesc mai mult, sa ma plimb mai mult, sa urmaresc mai multe filme, cu alte cuvinte sa fac activitati, care imi fac placere si ma fac sa ma simt bine.
Imi pare rau ca nu am privit mai mult norii si asfințiturile de soare… si nu am stat noaptea sa privesc stelele.
Imi pare rau pentru cei care poate au realizat ca timpul in prezenta mea nu le-a adus mult castig… dar nu pot uita pe cei care mi-au bucurat sufletul cu prezența lor…
Regret pentru increderea pe care mi-am pierdut-o… sau pentru increderea pe care alții o au in mine, dar au pierdut-o…
Regret faptul ca mi-am dorit mai mult, ca nu m-am mulțumit cu destulul pe care il aveam…
Imi pare rau pentru ca, mai mult m-am comparat cu ceea ce pot alții mai bine sa faca, decat cu ceea ce pot eu sa fac… puteam, valorandu-mi darul mai mult, sa cladesc mai mult si mai bine…
Regret sufletele care au ramas in urma sub o cruce alba, și pe care nu le-am imbratisat cand ne-am vazut ultima data…
Regret doar si doar  acele prietenii destramate si pe care, poate daca ma strofocam  mai mult, poate le aveam si astazi…
Regret momentele in care am vrut sa renunț la tot… in care credeam ca durerea ma poate invinge…
Regret toate caderile …
Uneori regret cuvintele de repros la adresa celor din jur, rostite fara sa inteleg ca unii oameni te iubesc, dar nu stiu sa arate…
Regret si acum, iluziile pe care le-am acceptat in viata mea de-a lungul anului ce a trecut, si faptul ca nu am avut puterea sa renunt la a mai rascoli prin cenusa lor.
Regret proiectele si promisiunile  facute,  pe care nu le-am respectat(si aici ma refer mai ales la realizarea unui album surpriza, pe care l-am promis, bunei prietene mele Mihaela, ca il voi face pana la finele anului)
Regret  intrebarile pe care le-am ignorat, la care nu am cautat raspuns indeajuns…
Regret raspunsurile si lucrurile  amanate…
Regret lecțiile pe care le-am invațat si pe care apoi le-am uitat…
Imi pare rau pentru “palmele”,  pe care le-am primit ,de la viata, dar le-am inteles prea tarziu…
Poate regretele mele, unele… seamana atat de bine cu regretele tale… sau poate unii dintre voi, cine stie, a-ti avut un an plin de implinri… perfect organizat si gandit…
Eu, credeti-ma, am incercat… dar nu am prea reușit…
In acest nou an, dorința mea, este saincerc sa  uit toate regretele si parerile de rau… sa invat din ele dar sa nu traiesc cu ele.
Asa ca, in acest nou inceput vreau sa investesc tot timpul meu cu rost…