Scrisoare catre Mos Niculaie,

 Draga Mosule,

Au trecut cativa ani de cand nu ti-am scris scrisori, dar stii bine ca m-am gandit la tine in fiecare an si am asteptat cu emotie in suflet sa vii pe 6 Decembrie in casa mea.
Anul acesta am decis sa iti scriu… pentru ca inca ma simt copil…pentru ca, mai cred in povesti cu zane si in printi calare pe cai albi, ce vin sa salveze taramurile cu vise si sperante tesute din prea multa copilarie in inima mea.
Mosule, as vrea sa pun in sufletul fiecarui om un strop de pasiune…unul de dragoste si trei de bunatate. As vrea sa pot schimba lumea...sa o pot face sa creada, sa simta si sa spere ca vor veni vremuri mai bune,  sa o pot impulsiona sa isi asculte sufletul inaintea mintii. As vrea sa fiu  un om mai bun,  care sa fie ghidat in viata de multa dragoste, armonie, echilibru si mult, mult optimism.
Mosule, as mai vrea sa nu mai fiu asa sensibila, sa pot trece mai usor peste lucruri ce dor… as vrea sa culeg intr-o zi de iarna… treisprezece fulgi de nea si sa impletesc din ei o pereche de aripi, pe care sa i le dau sufletului meu, iar de fiecare data cand el are nevoie sa zboare departe de indiferenta, nepasarea si rautatea celor din jur sa o faca.

Mosule, mi-as dori sa ma duci cu tine intr-o seara la marginea si inceputul copilariei, sa pot simti in fiecare particica a trupului meu emotia, bucuria si imaturitatea copilului din mine, sa pot vedea in ochii copiilor amalgamul de sentimente din sufletul lor atunci cand constientizeaza prezenta ta .
Mosule, nu mai vreau sa fiu mare, da-mi macar pentru o zi mintea, sufletul si trupul de atunci... si nu lasa niciodata timpul sa inece in secunde... inocenta mea de copil.
Stiu ca nu imi vei putea aduce ceea ce ti-am cerut eu, dar te-as ruga sa-mi pui in ghetute sau daca nu in papuceii de casa,  increderea ca voi reusi sa fac ceea ce imi propun, un pic de sanatate si daca mai ramane ceva dulce in sacul tau si pentru mine… vei face inca un copil sa zambeasca :)

Cu multa afectiune Rodica F.